vineri, noiembrie 10, 2017

Duminica bunicului

- Virgil MATEI -

După terminarea slujbei la biserică, aproape de prânz, bunicul Șerban, îmbrăcat la patru ace, cu cârja din alun pe mâna stângă și cu pălăria dată puțin pe spate intra în prăvălia lui Bocea. Mama Nedelea nici nu-l mai întreba. Scotea de sub tejghea un teșcoi răsucit dintr-un ziar, ce cântărea fix un kilogram, cu bomboane asortate, pregătite de din vreme: „Mai pune vreo mână, mi-a venit și Mitu de la București cu ăi mici”. Pleca traversând șușaua la Fănică, feciorul cel mare, învățător, unde nepoții, Mitică și Mărioara îl luau în primire cotrobăind după bomboane, neapărat umplute cu lapte. Apoi, sărea pârleazul, prin fundul grădinii, ieșind la ulița de la plop, unde-l așteptau cei șase copii ai lui Bănică. Acestora li se alăturau și cele două fete și doi băieți, odraslele lui Mitu și Niculae, stabililiți la București. Le dăruia câte o bomboană, întrebându-i, de parcă n-ar fi știut! - pe fiecare, cum îi cheamă și câți ani au: Neculai, Fănica, Marioara, Sorica, Ionica, Ștefana, Beti, Adrian, Neti, Gigi. Nu stătea mult. Doar cât să tragă o dușcă, atâta numai, că de așezat la masă era rândul mamei mele să-l olejească. Intra la noi în curte zgândărind câinele. Fratele mai mare, Mitică, în brațe cu Tudorel, mezinul, îl întâmpina făcându-i loc pe canapea, alături de mine și de fratele Niculae. Tata, Ion, era peste drum la celălalt frate de-ai lui, Petrea, unde-l ajuta să taie un salcâm fulgerat de furtuna din noaptea trecută. Fedea și Nelu, verii mei se opinteau la o beșchie, tăind un trunchi noduros, dar care îl lăsaseră în plata Domnului când îl văzură pe bunicul Șerban. Ne așezam la masă cu toții, nu înainte de a ne închina.
Mă uitam la el cum rupea felia de mămăligă și cum întingea în prăjeala gătită de mama, repetând din când în când: „Voi ați mâncat? Hai, ia și tu” - îndemnându-ne pe fiecare. Nu ne ridicam de la masă până ce bunicul, după ce-și făcea trei cruci, mulțumind Domnului și mamei mele pentru bucate, ne povestea câte ceva, în timp ce ne împărțea câte o bomboană. Ciuleam urechile la spusele lui:
„ ...În patrușunu eram primar liberal, de-al lui George Brătianu. Când a sunat goarna războiului m-a săgetat la inimă: secretarul, a lu Liza, mi-a pus în mână cinci ordine de chemare la oaste: pentru Fănică, Picu, Neculai, Bănică și Mitu. Toți cinci ai mei au plecat la război. Celorlalți patru, Ionică, Lisa, Petrea și Onu încă nu le venise sorocul și mă gândeam că de s-o-ntinde pecinginea războiului o să rămân stingher. Cel mai mare dușman al meu era poștașul. Nu era săptămână să nu-l văd cu plic de la război, cum că cutare a căzut răpus de glonț. M-am rugat zile și nopți! Neculai, pe frontul de la Țiganca a dat peste Picu, rănit, zăcând într-o groapă de obuz plină cu apă. Toți mi s-au întors, dar Piculeț mi s-a prăpădit de plămâni. De-aia zic, fie pâinea, cât de mucegăită, dar s-o mănânci acasă, pe bătătura ta, la rostul tău”.
Îl conduceam pe bunicul până ieșea din curte, însoțindu-l cu privirea până se pierdea pe uliță, la poarta lui Onu, feciorul cel mic, unde verișorii mei, Neculai și Nușica îl luau în primire, scotocind în buzunare după bomboane.
Neapărat, de mentă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera13 s-a intalnit la Biblioteca Judeteana V. A. Urechia din Galati cu romancierul Stelian Tanase

- Virgil ANDRONESCU - Vineri, 15 noiembrie 2018, ora 17.00, a avut loc la Biblioteca Județeană V.A. Urechia din Galati lansarea cărții „...