sâmbătă, februarie 25, 2012

La tȃrguieli, I.

- Hypolita -
   
       sursa foto: sunplaza.ro


Cum azi e sambata si promite a fi o zi frumoasa am hotarat dis-de-dimineata ( cum aveam putina treaba sa ajung mai intai la o colega ) sa merg in ora.
Drumul  l-am parcurs pe jos, din placere, desi fac o ora. Miscarea e buna, mai ales acum iarna cand avem tendinte sedentariste, cu toate ca la sat mereu e cate ceva de facut.
Dupa ce am trecut pe la colega, lasandu-i pachetelul, am trecut prin oras pe la magazine, sa vad ce mai e nou ( deh!.. meteahna muiereasca ! ). La un colt de strada o batranica improvizase o mica taraba, pe un ziar  pusese la vanzare un cosulet cu oua, o sticla cu lapte, niste usturoi, cateva cepe  si zarzavat uscat. Tocmai vindea  unei alte pensionare, dar orasanca trei oua, le alesese pe cele mai mari si i le punea cu grija in sacosa .
- Sa fie proaspete, ca doar iau pentru nepotel, asa cum ti-am zis. Cat sa-ti dau pe ele ? zise orasanca.
- Eu le vand cu 60 de bani, dar da-mi o jumatate de leu daca sunt pentru nepot ! Sa le manance sanatos ! Si, de proaspete sigur… ca doar sunt femeie cu frica Lui Dumnezeu !
O cucoana mai voinica, infasurata intr-un palton rosu, cu blana unei vulpi la gat pe post de guler, si a unui vulpoi pe post de caciula se baga si ea in vorba :
- Si… cu cat zici ca dai bre.. ouale ? intreba cu o voce baritonala pe babuta .
- Cu 60 de bani doamna. Mai am sapte, din douazeci .
- Dar laptele ?
- Cu trei lei kilu, e muls de dimineata.
- Aha, cu 60 de bani dupa ce si-au ales toti si ai ramas cu cele mici, la marketu’ din colt este oua de doua ori mai mari si cu doar 50 de bani, completa ironic cucoana.
-Si de ce nu luati de acolo doamna ?! zise batranica.
- Ie-te-te !!... imi tii  tu cont de unde sa iau ?!! zise tafnos cucoana . Iti dau trei lei si le iau pe toate, ca nici nu merita! Dar fie! Si scoase  portofelu’.
- Doamna nu le dau mai ieftin, ca e munculita mea, sunt de la gainile mele hranite cu graunte.
- Ie-te-te !!... taranu s-a desteptat ! Strica astia ca va lasa sa vindeti pe trotale, cum nu e ig’enic, nu va controleaza nimenea…primaria, politia, veterinarii..face fiecare ce vrea, d-aia e criza.
- Doamna daca nu luati, o sa le cumpar eu ca stiu cum sunt ! Mamaie, le iau eu si vreau si sticla cu lapte ii spusei babutei si-I intinsei o hartie de zece lei.
- Ie-te-te !!... ii tine si parte! Desteapt-o! imi  zise cucoana tafnoasa agitandu-si mainile pline de inele si aruncandu-si nervoasa portofelu’ in sacosa, apoi pleca bombanind.
- Pai sapte oua cu 60 de bani face, 4 lei si 20 si o sticla de un kil jumate de lapte face 4 lei si 50 de bani, face cu totu’….8 lei si 70 bani, stai sa-ti dea mamaia  restu’ zise babuta si se cauta in buzunarul cojochitei.
Eu pusesem in sacosa cele cumparate si vroiam sa plec dar babuta insista.
Stai sa-ti dea mama restu’, cum se poate sa pleci asa!? Ca mie pomana nu-mi trebui, zise babuta.
- Daca nu ai rest alta data...
- Ia macar o legatura de leustean uscat si una de marar ca e bun la mancare  si-mi trase sacosa si le dadu drumu’ inauntru.
- Multumesc mamaie, sanatate si vanzare buna ! ii zisei si imi continuai drumul.
Acasa mai aveam ceva oua, de la pasarile noastre, ,,ecologice” cum zice baiatul      nostru, dar cum maine e ,,Lasata Secului “ si trebuie facuta placinta…si… mai ales i-am facut in ciuda cucoanei tafnoase !
Iar lapte si branza, pina ce vacuta noastra va fi cu lapte, cumparam… dar tot de la tarani !

Dans haotic

- Corina ENACHE -


Imi curge-n vene poezia,
Iar versul imi aluneca prin palme
Nu stiu,nu pot sa evadez,aripile
Mi le taie si ma lasa fara arme !


Ma ciocnesc in neguri cu uitarea,
Si slovele imi sunt aduse din genuni,
Vreau sa iau istoria de brat,si
Sa valsez cu: ingeri,plasmi si rugaciuni !

Invinsa de lumina viselor de argint,
Si de pamantul sfant al puritatii
Ma prind cu fantezia impreuna,
In hora palpitanta a dreptatii!

Fara sa ma opresc, valsez ,
Dansez absorbita de haotice idei,
Ma prind in hora spumegata
Cu poezia de vanturi sfaramata.

Pierduta caut sa despart,
Dansul de haotic si haoticul de dans,
Si ametesc privind uimita,
Al imaginatiei balans!

                                       - http://corinaenache.wordpress.com/2012/02/24/dans-haotic/ -

miercuri, februarie 22, 2012

Programul teatrului ,,Maria Filotti''

- P.R. Rodica Antonescu -


VINERI 24 FEB.                                                Sala Studio
ORA 18.00                        OPT FEMEI de Robert Thomas , regia Radu Nichifor                                                    
                                
 
SAMBATA 25 FEB.                                              Sala Studio
ORA 18.00                        OPT FEMEI de Robert Thomas , regia Radu Nichifor 
 
DUMINICA 26 FEB.                                               Sala Studio
ORA 18.00             POVEŞTI DE FAMILIE    de Biljana Srblianovici , regia Vlad Cristache
 

Activitate de timp liber- Taxidermia

- Hypolita -




Cum gerul isi mentine suprematia in ultima perioada, impodobind cu promoroaca tot ce-i pe afara, imi fac de lucru ,in timpul liber , prin magazia amenajata ca atelier pentru pasiunea mea taxidermia.
Pentru a avea ceva caldura am recuperat un godin vechi de fonta si cu putina truda l-am pus in stare de functiune,
Cand campul e acoperit cu zapada, multe animale si pasari ale campului sau padurii, se apropie de gospodariile marginase, in cautarea hranei, printre ele si animale pradatoare; vulpi, lupi, dihori, sobolani.
Un dihor ce se aciuiase sub o stiva de lemne la niste vecini a produs prapad prin cotetul acestora. Toate pasarile aflate in cotet au fost gatuite. Spre deosebire de vulpe, mult mai vicleana si mai inteligenta de felul ei  ( vulpea se strecoara fara zgomot si fura  pasarea cea mai apropiata, si pina cand celelalte pasari sa-si dea seama a si disparut cu prada ), dihorul e un talhar desavarsit, casapeste toate pasarile, strangandu-le de gat, desi nu poate manaca mai mult de una, face asta din dusmanie si placere!
Gospodarul si-a dat seama ca dihorul a dat atacul si s-a hotarat sa prinda dihania, dar cum ! ? Din spusele batranilor , chiar de-i pradator feroce, dihorul are minte scurta, el va continua sa revina la locul faptei datorita lacomiei sale, pe acelasi drum, la cotet, asteptandu-se ca ar mai putea gasi vreo pasare. Gospodarul a oftat vazand paguba facuta, a strans si ingropat pasarile moarte, a adus un cocos de la un vecin si l-a instalat in cotet iar in locurile pe unde se strecura dihorul a pus laturi facute din guta .  Munca nu i-a fost in zadar, a doua zi dimineata cocosul a cantat dovada ca era teafar, iar dihorul atarna spanzurat in lat.
In partea de nord a tarii, blana de dihor este foarte valoroasa, jupuita si tabacita este folosita ca element de decor pentru bundite -cojocelele acelea dragute cu care se mandresc in general moldovenii, Cunoscuta melodie a d-nei Angela Moldovan exprimand acest lucru! La noi in zona nu se pune prea mare pret pe ea, asa ca mezinul familiei a venit sa-mi aduca dihorul spanzurat ,,ca sa vad ce pot face cu el “.
 De asa chilipir i-am multumit, daruindu-i o ciocolata si cateva pere bergamote – dulci de se topeau in gura, din pomii proprietate personala, pere ce fusesera lasate la maturat intr-o lada cu grau aflata in magazie.  Vasilica, pleca fericit si imi promise ca daca mai gaseste ceva lighioane interesante imi aduce.
Liviu Dragnea – Dihorul rosu puturos - Mustela putorius, e un mamifer pradator, frate bun cu sconcsul , renumit pentru obraznicia si ferocitatea sa, in ciuda aspectului sau nu tocmai fioros, la prima vedere fiind jucaus si chiar simpatic, amageste pe multi. Se strecoara ca un talhar si praduieste la greu ograda, asa a strans o avere de adevarat jupan, motivand ca toata agoniseala : vile, masini, ferme agricole, magazine, societati, hotel, restaurante, etc. etc.  ar fi primite ca zestre, de la socrul sau, om gospodar cu trei ari de solar, pentru fiica sa Bombonica ( nu radeti, asa se numeste in acte, tovarasa sa de viata ! ) .  Jupanul nostru ca orice pradator, iubeste vanatoarea, dar nu oricum! ci cu arme sofisticate si masini blindate,( ar fi gelos chiar si tovarasu’ ceasca de-ar sti ! ) ca nu cumva sa scape vreun iepure sau fazan necasapit ! iar ce nu reuseste sa obtina distruge!  Fiu de militian sectorist, jupanul a fost crescut intre pulan si fluierac, s-a adapat  la tita vacii bolsevice a lui Ilici, a petrecut ceva timp prin scoala, la jucat turca si facand bisnita cu tigari si sapunele, iar pentru aprofundarea cunostintelor ( care nu se prea lipeau de el, matematica, deh, cade greu la stomac, bat-o vina! ) a repetat si cativa anisori. Dornic de parvenire, jupanul  a  inaugurat intr-o piata agroalimentara, printre tarabe si zarzavaturi, o facultate, de la care si-a mai luat drept parte o papornita de diplome, ca  sa fie pentru tot neamu’ ! Ca performanta a reusit sa aduca in sapa de lemn ( folosind chiar limbajul de lemn ! ) un intreg judet din sudul tarii; dintr-un judet aflat in primele locuri fruntase, acum 20 si ceva de ani, este tot pe primele locuri ,,fruntase’’ dar de la coada ! Jupanul adora mult vacantele prin Brazilia, zicand in sinea lui, ,,as vrea ca toata lumea sa-si  poata face vacantele in tari exotice dar cum nu se poate e bine sa ma bucur eu si pentru voi !’’ Acesta este exemplarul pe care o sa-l impaiez, desi sincer mi-ar place si-o bundita decorata pe margine cu blanita de dihor, ca tot e iarna ! Pentru o jivina asa mica, nu voi folosi paie, ci rumegus uscat, de brad, cu miros de tamaie ! Am primit un sac de la un vechi prieten din Vrancea, cu atat s-a ales dupa ce i s-au retrocedat cele doua pogoane de padure mostente de la parinti !,,Drujba lui Dumnezeu”, cum i se spune unui intreprinzator local, o transformase in cherestea pentru export, iara amicul meu a trebuit sa se duca, cu o roaba si-o matura ,sa stranga tot ce a mai ramas din cele doua pogoane de padure !’’ Dar inainte de a impaia dihorul, iau o pauza, sa se aeriseasca putin atelierul dupa prelucrarea primara, ca prea pute a coruptie, apoi dupa ce-l voi fi cusut la loc si finisat, il pun deasupra godinului sa se zvante mai repede si… las fereastra deschisa !

Pe curand! 
                                                        - Pamflet -

marți, februarie 21, 2012

Bancul zilei - La Polul Nord

- http://www.turnucustiri.ro/bancul-zilei/4227-bancul-zilei-la-polul-nord -

    - sursa foto: anishoara.blogspot.com -
Un rus, un american şi un român se duc la Polul Nord. După o vreme, rămân fără mâncare.
In prima zi, rusul îşi taie o bucată din picior.
-Azi mâncăm pulpă!
A doua zi, americanul îşi taie o coastă.
-Azi mâncăm costiţă!
A treia zi, vine rândul românului. Seara îşi deschide şliţul. Fericiţi, ceilalţi doi exclamă:
-Asta seara mâncăm cârnăcior.
Românul:
-Ce cârnăcior!? Un ceai cald şi la culcare.

Mohanu a asfaltat doar drumul spre cimitir!

- Teo -

Am scris, de multe ori, despre starea jalnică a asfaltului din orașul Turnu-Măgurele. Din păcate, mai rău, ca ceea ce se găsește în oras, sunt străzile din cartierul Măgurele. Gropi, noroi, mizerie, aceasta este starea drumurilor din acest cartier. Atunci când plouă, este o adevărată dovadă de curaj să mergi pe aceste străzi.

Una din străzile care arată rău este cea pe care se găsește Scoala numărul 2 Turnu-Măgurele. Această școală, una modern utilată, curată și cu profesori valorosi, are ghinionul de a se afla pe o strada periferică, astfel că elevii și profesorii trebuie să treacă prin noroaie pentru a ajunge la școală. Multe străzi, din cartierulMăgurele, arată ca ulițele unui sătuc pierdut de lume, încât oamenii se întreabă, revoltați, de ce trebuie să plătească impozite de oraș, când condițiile sunt de sat.
Domnul primar trece prin cartier doar la alegeri, când promite marea cu sarea, după, nu-l mai interesează. Paradoxul este că, deși multe străzi sunt neasfaltate, inclusiv cea pe care se găsește școala, drumul de la biserică la cimitir este asfaltat. Probabil că N.Mohanu, știind că la școală elevii merg 8 ani de zile, iar la cimitir se merge doar odată, s-a gândit că la locul de veci trebuie să ajungem mai repede. Sigur că, cei care merg pe ultimul drum, au dreptul ca măcar acela să fie asfaltat. Sperăm că acela este drumul spre rai.
Domnule Mohanu, din cele 64 de miliarde pe care le-ați deturnat de la Alexandria, puteați măcar să puneți niște nisip pe străzile din Măgurele!

                                                  - http://turnumagurele.blogspot.com/ -

Cainele nu musca mana celui ce-l hraneste, omul...da!

- Virgil ANDRONESCU -

luni, februarie 20, 2012

Dan Puric la Braila, maestrul stravechii arte a pantomimei, a incantat publicul!

- Virgil ANDRONESCU -




Si in aceasta seara, pe scena Casei Tineretului din Braila, maestrul Dan Puric a ridicat din nou sala in picioare. ,,Vis'', spectacolul de pantomima a fost aplaudat la scena deschisa de publicul ce a umplut sala pana la refuz, public ce a avut in randurile sale numeroase personalitati ale administratiei si culturii locale. ,,Visul’’, feeric: Dan Puric trecand de la personaje si situatii comice la unele dramatice, de la romantism la tragism. Rasul hohotit si si linistea deplina au alternat dand farmec show-lui si retinand permanent atentia spectatorilor dornici si iubitori de arta. Maestrul Dan Puric a demonstrat inca o data, cu subtilitatea filosofului si maestria artistului, ca arta autentica isi are rolul si locul ei, ca harul si dragostea daruite de Dumnezeu omului se impletesc perfect intr-un spectacol de reala si incontestabila calitate. A fost un Vis, un Vis curat, in memorie ramanand doar splendoarea si farmecul unei seri de neuitat! Muzica, impletita intr-un dans sublim, cu gestica trupului uman au fost ridicate la rang de arta. Stravechea arta a pantomimei…





Vizita, II.

- Hypolita -


Am  iesit din curtea matusii drept in ulita si mi-am continuat drumul spre casa. Tocmai venea pe poteca  Alinuta, in spatele ei doi prichindei  aruncau cu bulgari de zapada, chiuiau, cand o atingeau bulgarii, erau gemenii Marinei, de varsta gradinitei, sora lor Ioana era colega cu Alina. Fetitele  le-am avut eleve pana in clasa a-4-a, acum erau clasa a-6-a. Gemenii chiuiau si tipau:
- Alinaaa-gainaaa, Aiinaaa-gainaaaa!
- Maaa! zise Alina si se facu spre ei, tropotind usor pe loc! Gemenii o zbughira pe potecuta si se refugiara in spatele portitei, unul se uita cu un ochi printre uluci, apoi prinsera iar curaj si iesira reluand tirul de bulgari in directia Alinei, din rezerva ce si-o facusera in poteca.
-Haa!  Haa ! Aiinaaaa-gainaaaa! Aiinaaa-gainaaa !
-Hai ca viu eu acus la voi si va bag in zapada, sa vedem va convine? zise fetita si se indrepta iarasi spre ei. Iute, gemenii o zbugira  in curte, cu cojocelele si caciuli baltate de miel, pareau niste ursuleti nazdravani.
- Las’ ca aducem ‘ noi pe Bobu ‘a te pape ! ‘tai tu ca ‘ine acu’! ‘tai, n-auziii !
Fetita lua o mana de zapada si arunca spre ei …
-Tiiiii, si o rupsera iarasi la fuga, aproape sa se impiedice. Cand erau la adapost in dosul portitei, strigara in urma :
-‘punem ‘oi ‘a Gaoana, nu ma’ vobeaca cu tine! Sic! Sic ! ‘oada de pisiiic !
-Gata, Alina, asa repede te-ai intors? O intrebai  pe fetita.
-Da tanti, invatatoare, am trecut pe-acasa de-am lasat lu’ mami cumparaturile si ma duc la matusa sa-i duc chibriturile, ca poate are nevoie sa aprinda focu’.
Imi continuai drumul pe ulita, pana in sosea mai erau cateva case, la una din ele locuia Alina, fetita lu’ Zelea rudaru. In curte se vedeau arce cenusii de solar golase, rasarite din albul zapezii. Un singur solar era acoperit cu folie si o silueta curata zapada in jurul lui, era Marita mama Alinei ! Probabil ca avea adapostite rasaduri... Oamenii se gospodareau cum puteau, de cand se inchisese fabrica de mobila din oras pe care smecherii o dadusera la fier vechi, iar salariatii ramasesera pe drumuri, fiecare se descurca, pe cont propriu. Familia Zaru se ocupa cu gradinaritul si toata vara si toamna duceau zarzavat la piata. Zelea isi incropise si un mic atelier de tamplarie, mai repara sau confectiona o masa un scaun, mai punea o coada la topor sau la sapa, mai taia si spargea lemne, la curatat pomi si vie, nu se dadea inapoi de la munca. Luase in parte si cateva pogoane de pamant de la o batranica,  avea trei fetite de crescut . Alina-Zoe era cea mai mare , invata bine si voia  sa se faca doctorita ! Prelucrarea lemnului era traditia familiei. Rudarii, numiti si lingurari, erau mestesugari stravechi in lemn. Zinca, soacra Maritei, mai mesterea inca la fuse, linguri, scaune batranesti cu trei picioare si gavane din lemn de  salcie sau plop ; impleteste cosuri si cosulete din rachita pe care le vinde prin sat pe bani sau la schimb sau sambata la piata, iar la adunat ciuperci si ierburi de leac e experta! Mai castiga un ban ca pensia de CAP-ista este micuta.
–Noi rudarii sitiem niam di daci, di la rejile Decebal, spunea cu mandrie babuta  Zinca ! Tata istoriia rudarilor din satu ista-i  supt gorganu sciela, de langa parau, da nimeni, no catat sa aflie ! Si …poate ca babuta are dreptate, majoritatea rudarilor au nume ce incep sau contin litera Z, sunt oameni pasnici, gradinari si lucratori iscusiti in lemn, femeile sunt brunete si frumoase, seamana cu bucovinencele noastre, sunt harnice si respectuoase.
  Pe sosea era circulatie inca de dimineata, fiind Duminica treceau masini din-spre oras. Copiii veneau sa-si vada  parintii, sa dea o mana de ajutor la curatat zapada, sa le aduca ce mai aveau nevoie si sa se stranga impreuna in jurul mesei. Spre seara traficul se reia, dar in sens invers. Asa ca mergeam cu grija pe marginea soselei, cand trebuia sa ocolesc portiunile in care trotuarul nu era curatat! La un colt de strada cativa barbati discutau infocat, dupa ton se vede ca era politica, pomeneau des de guvern, si se contrziceau mai rau ca la fotbal, cand juca Steaua cu Dinamo. In jurul lor pe albul zapezii batatorite era covor de coji de seminte, macar asa din toata discutia vor avea de castigat si vrabiutele venite la ciugulit cand se va elibera locul ! Iata ca am ajuns si acasa ! Tania, catelusa, mi-a iesit inainte bucuroasa. Ea stie ca totdeauna cand vin acasa o mangai pe cap si-i dau si ceva de mancare. Am intrat in casa. In fotoliul de langa soba, cu motanelul in poala si ochelarii lasati pe  nas, mama atipise. Am intrat cu grija, motanul… insa tresari, deschise ochii, casca si apoi isi vazu in continuare de somn. Mama se trezi si ea si isi aseza ochelarii, rasucindu-i usor, de parea ca-si regleaza lentilele.
-De stiam ca dormi, intram ceva mai usor, zisei eu.
-Aaaa…doar atipisem o leaca, ma uitam la pisic  cum doarme si nu am vrut sa-l deranjez din somn, sa-l dau jos, si …m-a furat somnul. Si asa trebuie sa ies afara si sa ma uit la focul de la plita, am pus in cuptor niste dovleac sa se coaca ! Ciorba e gata. Pilaful e pe marginea plitei, poate apare  si Gicu sa mancam cu totii. Sper sa nu-l mai prinda noaptea iar pe drum, cu vremea asta pericoloasa ! Ia tu…, coboara, ca esti mai usurica de picior, pina in beci si ia si niste muratori ! Sa se mai incalzeasca.
-Ma duc afara, mai intai, sa mai  iau niste lemne din magazie, si pentru la tine, pentru aici. Multumesc ca ai facut focul, Gicu iar o sa vina inghetat de la drum si o sa ia soba-n spate.
-Vezi ca e si un tuci cu apa pe plita la mine, e de spalat, dar mai adu’ inca vreo vadra,  zise mama in urma mea.
Am adus lemnele, am verificat focurile. Apoi i-am povestit mamei ce faceau ,,al-de Dida’’, cum ii spune ea surorii mai mari.
Acus’ ma duc sa termin ce mai am de facut pe afara, sa hranesc orataniile, sa mai aduc apa , ca degrab’ se-ntuneca  si iar se lasa ger! Zapada scartie cand e calcata, iar mana se lipeste de clanta usii! Dar pe mama nu o rabda inima sa ma lase singura, vine si ea sa ma ajute! Si trebuie sa vina si Gicu, si mai am si rufe de calcat si plan de lectie de facut pentru maine! Asa ca va las, pe curand, cand va mai fi ceva vreme va invit la un ceai sau o cana de vin fiert, cu nuci si dovleac copt, poate fac si niste placinte, s-atunci vom sta mai mult la povestit la gura sobei !

duminică, februarie 19, 2012

ACTIVITATI DE TIMP LIBER - TAXIDERMIA

- Hypolita -

              sursa foto: evir11.blogspot.com
Astazi  am in plan sa fac diverse treburi gospodaresti dar nu voi renunta la pasiunea mea, taxidermia: avand ca obiect  de lucru un rāoi, gasit inghetat de copiii vecinilor  in sanul de pe marginea drumului, pe ulicioara de la marginea satului. Cand l-am preluat se simtea un iz de uica de proasta calitate, rāoiul sucombase intr-o coma alcoolica, numai el stie pe unde se facuse manga.  A nins putin si acum o geruie, ratoiul era ascuns in zapada care scartie sub ghete, copacii sunt dantelati de chiciura, ururi aninai de streaina caselor precum stalactitele din cletar dau un element sublim de decor ; e splendid, o splendoare de gheata.
Traian Bāsescu – rāoiul alcoolist si bleg. Raele sunt pasari de apa, apartin familiei anatidae, palmipedae - domestice si salbatice, sunt rude bune cu gȃtele – renumite pentru ,,inteligenta” lor, si cu lebedele – preferate pentru carnea lor, de anumiti conationali de-ai nostri,  prin parcurile din Viena. ( mai bine … haleau rae! zau ! ).
oiul nostru e un mare admirator al ,,culturii americane” si mai ales al wisiki-ului -bautura lor traditionala. Este un infocat fan al lui Donald Duck-  oiul marinel -lacom si  tȃmp si peste tot se face de ras copiindu-i ,,calitatile “! Pentru baseaua noastra, toate sunt pe dos, soarele nu mai apare de la rasarit, mesagerul lui fiind privighetoarea, ci de la apus, mesager fiind licuriciul !... si alte personaje de halloween precum lilieci, vampiri, cucuvele cu pene rosii, ciori vopsite, cotoroante cu si fara mātura, dovleci decupati  ce ranjesc, precum zambetul lui Ilici, masti din hartie cu chipul lui Stolo…si multe alte bau-bau-r!
oiul-basea a reusit un dezastru mai mare decat Titanicul, nu a scufundat ci a dat la fier vechi toata flota si a baut  toti banii ! Cat ?! Marea Neagra de era din alcool si ar fi secat-o! Ca minte …de ingheata apele, e lucru stiut de toata lumea ! dar…acum are motiv sa dea vina pe ger !
A reusit o perfomanta mai mare decat capitanul vasului Costa Concordia- care a pus un vapor pe-o coasta, esuat precum stim noi cine,  la mal ! Baseaua a bagat la apa o tara intreaga, a sucit babaroasele si a pierdut tot ce a mizat ( cu toate ca nu-i apartineau ! ), inca s-a si imprumutat pe la camatari, girand cu tara . Talentul de barbugiu castigat pe cand juca zaruri si bea rom pe puntea vaporasului cu care facea contrabanda cu blugi, cafea, tigari  si alte ,,delicii “  intre bazarele turcesti si porturile noastre maritime, nu a avut nici o valoare in ochii  si priceperea tovarasilor de zaruri si betivareala care ,,l-au facut “! Pacat ! Mare Pacat ! Vom trage ponoasele inca multa vreme de pe urma matrapazlicurilor si maniei betivanului! Sa speram ca Bunul Dumnezeu nu ne va lasa si ne va ajuta ! Dar si Dumnezeu ajuta, pe cine incearca sa se ajute singur si nu pe cine doarme in picioare precum elefantul! Asa ca pina atunci caut niste paie uscate pentru a-mpaia specimenul, deocamdata i-am pus pielea in bā ( si va recomand si d-voastra sa faceti la fel cand intalniti asemenea specimene )! S-ar fi pastrat  si fara tratare chimica, la cat alcool are in el ! ( se simte de la zeci de mile marine, cand m-am apucat sa transez, pisica  a zbughit-o rapid afara ! ), dar eu totdeauna aplic…procedura standard!

                                                                           - Pamflet -

Am fost umbră. Acum nu mai sunt...

- de Virgil ANDRONESCU -

  - Postumă -
   
  Cândva...
  Umbra mea a murit.

  .................................

 Aşa credeam.

                           Nu mai am pământul                          
la picioare.

Nici luna n-o mai am pe creştet
ţi-am dăruit-o ţie, dulce...

Argintul ei îţi strălucea din ochi,
scântei de şoapte.
Nici soarele nu îl mai am pe frunte -
ţi l-am făcut cadou în lunile de vară.
....................................

Acum, sunt călător nemărginit
prin larguri de abis.

Am fost umbră. Acum nu mai sunt...
....................................

Decât un vis
Încarcerat în noapte!










  - grafica: Hugo Maracineanu -
                           
                                             - din volumul ,,Dupa Dumnezeu, potopul!'' -

CONSILIUL JUDETEAN BRAILA, Dosar III-E-4

 ORDINE  DE ZI a sedintei ordinare a Consiliului Judetean Braila din data de 20 decembrie 2018,    ora 09.00, Sala Mare a Palatului ...